Stӑteam rȃzȃnd

Stau acum sub cer ṣi rȃd,

Nu ṣtiu de ce, nu-mi mai aduc aminte,

Oare cȃt timp o fi trecut?

Stau doar, aṣa, aud ṣi-ascult,

Ṣi nu e nimeni. Nici nu ṣtiu unde sunt,

Nici nu ṣtiu de m-oi fi pierdut.

Doar stau aṣa cu faṭa-n sus,

Ṣi gȃndurile mi s-au dizolvat pe rȃnd,

Ṣi-a mai venit ȋnc-un apus.

Ṣi stau. Nu e nici cald, nici frig.

Doar stau cu mȃinile ȋn iarbӑ-ntinse.

Cӑ iubesc viaṭa vreau sӑ strig...

Tot stau aṣa ṣi nu mӑ miṣc

Ṣi ȋnc-o zi cred c-a trecut!

Acum ȋn juru-mi ei roiesc.

Eu stau acum ṣi-ascult,

Ei mӑ mӑsoara din priviri,

Ṣi spun cӑ sunt aici de mult.

Nu simt nimic ṣi ȋncӑ rȃd,

Iar ei m-au ridicat acum,

Ṣi...Doamne, ce aud?

"Oare de cȃnd o sta zӑcȃnd?

Murit-a, pare, liniṣtitӑ

Ṣi pare c-a murit rȃzȃnd..."