Depresie

Stau ȋn pat de cȃteva zile,

Stau aṣa ṣi zac ȋn neṣtire;

Mӑ uit ȋn continuu ȋn sus la tavan,

Mӑ holbez ȋn gol ṣi-orele trec ȋn van.

Aṣ vrea sӑ pot acum sӑ mӑ miṣc,

Ṣtiu cӑ fizic vorbind pot sӑ mӑ ridic,

Dar e ceva inexplicabil ce mӑ ṭine aici

De parcӑ energia ar fi lovituri de bici.

Corpul ȋmi e-n forma ṣi cere miṣcare,

Dar eu stau aici fiindcӑ nimic nu ȋmi pare

Interesant, captivant, sau mӑcar excitant,

Exaltabil, notabil, mӑcar incitant.

Mӑ simt de parc-alerg pe cӑrbune ȋncins

Ṣi sfȃrṣitul drumului e de neatins,

E ca ṣi cum alerg ṣi totuṣi stau pe loc,

Ca ṣi cum de mult m-am aruncat de pe bloc,

Dar pavajul nu-i nicӑieri ṣi tot plutesc ȋn derivӑ,

Ca ṣi cum aṣ mȃnca din propria-mi colivӑ.

E ca ṣi cum trupul mi-e ȋnchis ȋn suflet,

Ca ṣi cum cel din faṭa mea cumpӑrӑ ultimul bilet,

Ca ṣi cum aṣ dormi mereu cu ochii aprinṣi,

Ca ṣi cum orice victorie m-ar plasa ȋntre-nvinṣi.

Parca e durere ȋn suflet ṣi parcӑ nu-i nimic,

Parcӑ-mi vӑd sentimentele purtate-ntr-un dric

Ṣi stau ṣi mӑ uit ṣi-arunc cu monede

Ṣi mӑ-ntreb oare raṭiunea mea ce crede;

Ea stӑ ȋn pat de cȃteva zile,

Stӑ aṣa ṣi zace ȋn neṣtire...