Poza

Stai rece, nemiṣcat ṣi-ai ochii goi,

Pari cӑ te uiṭi la mine, taci, ṣ-apoi,

De ce n-ai face-o? Vorbele nu au niciun rost,

Nu fac decȃt sӑ reȋntoarcӑ ce a fost.

Mӑ uit la tine. Ȋncerc privirea sӑ-ṭi citesc,

Tu stai nepӑsӑtor de parc-ai ṣti cӑ n-o sӑ reuṣesc.

Atunci mӑ-nchid ȋn mine, ȋnchid ochii ṣi visez.

Cuvinte de-ale tale-mi vin ȋn minte ca un crez.

Acum de clipa cȃnd te-am cunoscut ȋmi amintesc,

Ar trebui sӑ plȃng, dar vӑd cӑ nu pot decȃt sӑ zȃmbesc.

Nu am curaj sӑ scot un sunet. M-apropii, te sӑrut.

Tu nu schiṭezi vreun gest, eṣti la fel de pierdut.

Ȋṭi mȃngȃi obrazul ṣi gȃtul cu miṣcӑri ȋnfometate,

Ṣi doare parcӑ pierderea fiecӑrei clipe-n parte.

Privesc ṣi parcӑ chipul meu peste al tӑu se suprapune.

Am stat iar prea mult ȋn camera mea. Soarele iar apune.

De ce tot stai aṣa? Vreau doar sӑ mӑ priveṣti!

Sӑ-mi spui cӑ ṣi ṭie ṭi-e dor ṣi sӑ-mi zȃmbeṣti!

De ce tot stai aṣa?... Mi-e atȃt de dor de fiinṭa ta,

Ȋncȃt a mai trecut o zi vorbind cu poza de pe noptiera mea...

(Sursa foto: www.hdwallpapersarena.com)