Poveṣti de speriat adulṭi

Din cultura popularӑ

Am deprins niṣte frici,

Vorbeau parcӑ-n ocarӑ

Ṣi ne speriau de mici.

Vorbeau despre fantasme,

Nӑluci ṣi chiar morṭi vii,

Idei scoase din basme,

Poveṣti de speriat copii.

Vorbeau despre balauri,

Vorbeau neȋncetat

Cӑ umblӑ pe coclauri

Dupӑ vieṭi de furat.

Acum cӑ am crescut

Aflӑm cӑ ne-au minṭit:

Nu ṭin de necunoscut

Ṣi n-apar la asfinṭit.

Ṣi nici nu sunt morṭi vii

Deṣi sug din noi viaṭa;

Ne furӑ creierele ṣi banii

Ṣi ne provoacӑ greaṭa.

Din pӑcate ar fi crimӑ

De ei sӑ ne scӑpӑm,

Cu un ṭӑruṣ ȋn inimӑ

Sӑ-i ȋnfrumuseṭӑm.

Ṣi tot nu ar fi simplu,

Ȋn pace nu ne-ar lӑsa,

Nepotismul are templu

Aici, ȋn ṭara asta.

Nu scot pe gurӑ foc,

Ci vorbe mincinoase,

Ce te ard pe loc

Ṣi mustesc a intenṭii false.

Nu vorbim de fantasme,

Ci de conducӑtori inculṭi

Ce nu gӑseṣti nici ȋn basme;

Adevӑruri de speriat adulṭi.