Cȃnd totu-i trist ṣi plumburiu
Ṣi-umblu-n neant ca un mort viu,
Cȃnd nimic nu mai are sens
Ṣi viaṭa-apasă tot mai des,
Cȃnd sentimentele se vȃnd,
Doar pe EI ȋi mai port ȋn gȃnd.
Cȃnd neagra mantie mă ȋnfăṣoară,
Cȃnd toate visele ȋncep să doară,
Cȃnd cleṣtii dragostei fiinṭa-mi frȃng,
Cȃnd zac transparentă ṣi plȃng,
Cȃnd trăiesc doar ca să mor,
Doar la EI mă gȃndesc cu dor.
Cȃnd viaṭa mea e un amurg
Ṣi nici lacrimile nu-mi mai curg,
Cȃnd totul meu e-acum nimic,
Cȃnd ṣtiu că mult e doar un pic,
Atunci, mereu, ȋi am pe EI,
Prieteni, ȋngeri, spune-le cum vrei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu