Pentru tine

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Lasӑ-mӑ sӑ fiu coasta ta

Pentru ȋnceput

Pentru ȋnceput

Vreau sӑ te sӑrut,

Vreau sӑ te privesc,

Sӑ te-nveselesc,

Sӑ te urmӑresc,

Sӑ te enervez,

Sӑ ȋṭi cer iertare,

Sӑ vezi cӑ mӑ doare,

Sӑ ne ȋmpӑcӑm

Ṣi-apoi sӑ plecӑm,

Sӑ plecӑm la mare,

Sӑ ne scӑldӑm ȋn soare,

Sӑ fugim la munte,

Fӑt cu stea ȋn frunte,

Sӑ ȋṭi cȃnt balade,

Sub geam serenade,

Tu sӑ rȃzi de mine,

Sӑ mӑ strȃmb la tine,

Sӑ fiu ȋmbufnatӑ,

Sӑ mӑ-mpaci de-ndatӑ.

Vreau sӑ te pictez,

Viaṭa sӑ-ṭi colorez

Ȋn culori deschise,

Sentimente-aprinse.

Vreau sӑ stӑm aṣa

Pe strada cuiva,

Sӑ ne-imaginam

Cӑ o posedӑm.

Sӑ zȃmbim oricui,

Sӑ umblӑm hai-hui,

Sӑ rȃdem ȋntruna,

Pȃn’-apare luna.

Vreau sӑ stӑm aṣa,

Nu ṣtiu, undeva,

Mȃna mea-ntr-a ta,

La picioare lumea.

Sӑ te fac fericit,

Sӑ te fac tȃmpit,

Sӑ te vӑd frumos,

Sentiment spumos,

Sӑ-ṭi fac zile-amare,

Sӑ ṭipӑm prea tare,

Sӑ ne tot certӑm

Ca sӑ ne-mpӑcӑm,

Sӑ pot sӑ te-ajut

Ṣi-astea pentru-nceput...

Stӑteam rȃzȃnd

Stau acum sub cer ṣi rȃd,

Nu ṣtiu de ce, nu-mi mai aduc aminte,

Oare cȃt timp o fi trecut?

Stau doar, aṣa, aud ṣi-ascult,

Ṣi nu e nimeni. Nici nu ṣtiu unde sunt,

Nici nu ṣtiu de m-oi fi pierdut.

Doar stau aṣa cu faṭa-n sus,

Ṣi gȃndurile mi s-au dizolvat pe rȃnd,

Ṣi-a mai venit ȋnc-un apus.

Ṣi stau. Nu e nici cald, nici frig.

Doar stau cu mȃinile ȋn iarbӑ-ntinse.

Cӑ iubesc viaṭa vreau sӑ strig...

Tot stau aṣa ṣi nu mӑ miṣc

Ṣi ȋnc-o zi cred c-a trecut!

Acum ȋn juru-mi ei roiesc.

Eu stau acum ṣi-ascult,

Ei mӑ mӑsoara din priviri,

Ṣi spun cӑ sunt aici de mult.

Nu simt nimic ṣi ȋncӑ rȃd,

Iar ei m-au ridicat acum,

Ṣi...Doamne, ce aud?

"Oare de cȃnd o sta zӑcȃnd?

Murit-a, pare, liniṣtitӑ

Ṣi pare c-a murit rȃzȃnd..."

Existenṭӑ

Cȃnd am venit pe lume, ei au rȃs,

Eu am plȃns...

Toatӑ viaṭa rȃd cu lacrimi.

Cȃnd voi pleca de pe lume, ei vor plȃnge,

Eu am sӑ rȃd...

Poveṣti de speriat adulṭi

Din cultura popularӑ

Am deprins niṣte frici,

Vorbeau parcӑ-n ocarӑ

Ṣi ne speriau de mici.

Vorbeau despre fantasme,

Nӑluci ṣi chiar morṭi vii,

Idei scoase din basme,

Poveṣti de speriat copii.

Vorbeau despre balauri,

Vorbeau neȋncetat

Cӑ umblӑ pe coclauri

Dupӑ vieṭi de furat.

Acum cӑ am crescut

Aflӑm cӑ ne-au minṭit:

Nu ṭin de necunoscut

Ṣi n-apar la asfinṭit.

Ṣi nici nu sunt morṭi vii

Deṣi sug din noi viaṭa;

Ne furӑ creierele ṣi banii

Ṣi ne provoacӑ greaṭa.

Din pӑcate ar fi crimӑ

De ei sӑ ne scӑpӑm,

Cu un ṭӑruṣ ȋn inimӑ

Sӑ-i ȋnfrumuseṭӑm.

Ṣi tot nu ar fi simplu,

Ȋn pace nu ne-ar lӑsa,

Nepotismul are templu

Aici, ȋn ṭara asta.

Nu scot pe gurӑ foc,

Ci vorbe mincinoase,

Ce te ard pe loc

Ṣi mustesc a intenṭii false.

Nu vorbim de fantasme,

Ci de conducӑtori inculṭi

Ce nu gӑseṣti nici ȋn basme;

Adevӑruri de speriat adulṭi.

M-am dus...

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

M-am dezbrӑcat ȋntȃi de haine.

Apoi, ȋncet, de piele ṣi de carne.

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

Mi-era atȃt de frig ṣi fricӑ.

Scӑpasem ȋn cadӑ inima fragilӑ, micӑ.

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

Ṣi sentimente s-au desprins pe rȃnd.

Le-am ȋnecat ȋn apӑ ṣi ȋn gȃnd.

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

Ṣi-mi era sufletul ca trupul de gol.

M-am speriat de mocirla ce-a rӑmas ȋn urma lor.

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

Am scos dopul ṣi repede s-au scurs,

Bucӑṭi din lume ȋntr-un canal au ajuns.

M-am dus ȋn baie sӑ mӑ spӑl.

Mi-erau spiritul ṣi hainele curate.

Dar ṣtiam cӑ prea curȃnd vor trebui din nou spӑlate...

Dialog

I
- Hai sӑ vorbim...

- Te rog!

- De cȃnd ne ṣtim?

- Dragul meu drog,

Trecut-a doar prea mult.

De cȃnd stau ṣi te-ascult.

Azi despre ce vorbim?

Azi pe cine iubim?

- Azi vreau sӑ iubesc cerul

Cӑci face efemerul

Sӑ parӑ cӑlduros,

Drӑguṭ, sau chiar frumos.

- Pӑi ṣi de ce crezi asta?

Hai, spune, ȋmi explicӑ!

- Azi ȋl priveam aṣa

Ṣi pӑrea c-o sӑ-mi zicӑ

De cȃṭi l-au privit

Ṣi nu l-au ȋnṭeles.

Ṣi m-am ȋndrӑgostit,

Chiar de nu are sens.

Ṣi mӑ uitam la el,

El se uita la mine,

Ṣi mӑ vedeam ȋn el,

Ṣi-era parte din mine.

- Deci te iubeṣti pe tine?

- Asta-ar crede oricine.

Dar ṭie-o sӑ-ṭi explic,

Doar stai aṣa un pic

Cӑ nu gӑsesc cuvinte,

Am doar idei ȋn minte

Ṣi nu pot sӑ exprim

Fӑrӑ sӑ ȋmi reprim

Ce simt cu-adevӑrat.

Dar m-adun de ȋndat'...

- Bine, eu te aṣtept

Ṣi ca sӑ ȋṭi spun drept

M-ai fӑcut curios;

Iar spui ceva pompos?

II

- Ia taci ṣi mӑ ascultӑ,

Nu-s o persoanӑ cultӑ,

Cuvintele nu mi-s mari,

Nu-mi mai face ocӑri.

Bun. Ȋncep prin a spune

Cӑ stam ṣi mӑ gȃndeam

La rele ṣi la bune

Ṣi parcӑ ȋmi doream

Sӑ nu mai ṣtiu niciuna

Ṣi m-am uitat la cer.

Eram ȋn parc, pe bancӑ

Ṣi poate sau chiar parcӑ

Voiam ceva mai mult.

Voiam totul sӑ uit.

Ṣi-am ȋnceput sӑ mӑ uit

La marea de deasupra,

La frumuseṭea sa,

La inutilitatea mea

Ṣi parcӑ aṣ fi plȃns.

Ṣi parc-aṣ fi apus

Ca sӑ mӑ contopesc

Cu cel ce ȋl iubesc.

Cӑci, da, mӑ-ndrӑgostisem

Cum vreodat' nu mai iubisem

De el, imens albastrul,

De cerul cel mӑiastru.

Iubeam totul la el,

Totul ce ȋl deṭine,

Aur, argint, oṭel

Ṣi tot ce-n minte-ṭi vine!

Trecutul ṣi prezentul

Ṣi chiar ṣi viitorul,

El, niciodatӑ decadentul,

Ṣtie tot adevӑrul!

Ṣi m-am ȋndrӑgostit

Cȃt pentru-o omenire

Ṣi atunci am simṭit

C-am trӑit ȋn neṣtire.

- Acum ce vrei sӑ spui?

Doar vorbe ȋmi expui...

Ȋmi place sӑ te-ascult,

Dar explicӑ mai mult,

Unde vrei sӑ ajungi?

Te rog sӑ nu te plȃngi

Cӑ eṣti neȋnṭeles,

Dar nu-mi dai de ales

Cӑci nu am ȋnṭeles

Ce vrei sӑ spui...?

- Bine, o sӑ ȋncerc

Mai bine sӑ aleg

Cuvintele-astea goale,

Sӑ ȋṭi spun ce mӑ doare.

Mӑ doare cӑ nu pot,

Nu pot sӑ fiu mai mult,

Nicicȃnd nu am putut.

Mӑ doare toatӑ lumea,

Mӑ doare felul lor

Cӑ nu vӑd niciodatӑ

Cӑ nu e importantӑ

Existenṭa limitatӑ,

A noastrӑ, a tuturor.

Atȃt de rӑu mӑ doare

Cӑ nu suntem ȋn stare

Sӑ ne vedem cum suntem,

Cӑ ne dӑm importanṭi.

Cӑ poate niciodatӑ

Nu o s-acumulӑm

Atȃta cunoṣtinṭӑ,

Cȃt ȋn pene sӑ ne-umflӑm.

Se cred toṭi importanṭi,

Se vӑd prea-mari figuri,

Dar nu sunt decȃt umbre.

Suntem atȃt de mici,

Chiar cȃt niṣte furnici

Ṣi credem cӑ ṣtim tot,

Eu jur cӑ nu mai pot!

Nu pot sӑ-i mai suport

Ṣi felul lor netot,

Nu pot sӑ-i mai iubesc

Cȃnd ȋi vӑd cӑ nu cresc!

Se tot ridicӑ-n slӑvi

Ṣi-ṣi dau nume fӑloase,

Iar cerul ne priveṣte

Ṣi nu ne pedepseṣte.

Eu de-aia ȋl iubesc

Ṣi nu pot sӑ m-opresc

Deloc a mӑ gȃndi

La frumuseṭea lumii

Pe care-o ṣtie bine

Cӑci o deṭine-n sine.

Cerul nu se fӑleṣte

Cu ceea ce cunoaṣte

Ṣi nu ne pӑrӑseṣte

Oricȃt de rӑu am face.

- Da, ȋnṭeleg acum

Ce ai vrut sӑ ȋmi zici

Ṣi trebuie sӑ spun

Cӑ nu sunt vorbe mici.

Poate-s idei absurde,

Mereu spui vorbe multe,

Dar dupӑ ce mi-ai zis,

Parcӑ mi s-a aprins

Ṣi mie sufletul

Ṣi parcӑ iubesc cerul!

Ṣ-astept cu nerӑbdare

Povestea urmӑtoare,

Aṣtept sӑ-mi ȋmpӑrtӑṣeṣti

Cȃnd te mai ȋndrӑgosteṣti...

Seriously, why?

The lady turning cold (Doamna care devenea de gheata) - autoportret

Poza

Stai rece, nemiṣcat ṣi-ai ochii goi,

Pari cӑ te uiṭi la mine, taci, ṣ-apoi,

De ce n-ai face-o? Vorbele nu au niciun rost,

Nu fac decȃt sӑ reȋntoarcӑ ce a fost.

Mӑ uit la tine. Ȋncerc privirea sӑ-ṭi citesc,

Tu stai nepӑsӑtor de parc-ai ṣti cӑ n-o sӑ reuṣesc.

Atunci mӑ-nchid ȋn mine, ȋnchid ochii ṣi visez.

Cuvinte de-ale tale-mi vin ȋn minte ca un crez.

Acum de clipa cȃnd te-am cunoscut ȋmi amintesc,

Ar trebui sӑ plȃng, dar vӑd cӑ nu pot decȃt sӑ zȃmbesc.

Nu am curaj sӑ scot un sunet. M-apropii, te sӑrut.

Tu nu schiṭezi vreun gest, eṣti la fel de pierdut.

Ȋṭi mȃngȃi obrazul ṣi gȃtul cu miṣcӑri ȋnfometate,

Ṣi doare parcӑ pierderea fiecӑrei clipe-n parte.

Privesc ṣi parcӑ chipul meu peste al tӑu se suprapune.

Am stat iar prea mult ȋn camera mea. Soarele iar apune.

De ce tot stai aṣa? Vreau doar sӑ mӑ priveṣti!

Sӑ-mi spui cӑ ṣi ṭie ṭi-e dor ṣi sӑ-mi zȃmbeṣti!

De ce tot stai aṣa?... Mi-e atȃt de dor de fiinṭa ta,

Ȋncȃt a mai trecut o zi vorbind cu poza de pe noptiera mea...

(Sursa foto: www.hdwallpapersarena.com)

Depresie

Stau ȋn pat de cȃteva zile,

Stau aṣa ṣi zac ȋn neṣtire;

Mӑ uit ȋn continuu ȋn sus la tavan,

Mӑ holbez ȋn gol ṣi-orele trec ȋn van.

Aṣ vrea sӑ pot acum sӑ mӑ miṣc,

Ṣtiu cӑ fizic vorbind pot sӑ mӑ ridic,

Dar e ceva inexplicabil ce mӑ ṭine aici

De parcӑ energia ar fi lovituri de bici.

Corpul ȋmi e-n forma ṣi cere miṣcare,

Dar eu stau aici fiindcӑ nimic nu ȋmi pare

Interesant, captivant, sau mӑcar excitant,

Exaltabil, notabil, mӑcar incitant.

Mӑ simt de parc-alerg pe cӑrbune ȋncins

Ṣi sfȃrṣitul drumului e de neatins,

E ca ṣi cum alerg ṣi totuṣi stau pe loc,

Ca ṣi cum de mult m-am aruncat de pe bloc,

Dar pavajul nu-i nicӑieri ṣi tot plutesc ȋn derivӑ,

Ca ṣi cum aṣ mȃnca din propria-mi colivӑ.

E ca ṣi cum trupul mi-e ȋnchis ȋn suflet,

Ca ṣi cum cel din faṭa mea cumpӑrӑ ultimul bilet,

Ca ṣi cum aṣ dormi mereu cu ochii aprinṣi,

Ca ṣi cum orice victorie m-ar plasa ȋntre-nvinṣi.

Parca e durere ȋn suflet ṣi parcӑ nu-i nimic,

Parcӑ-mi vӑd sentimentele purtate-ntr-un dric

Ṣi stau ṣi mӑ uit ṣi-arunc cu monede

Ṣi mӑ-ntreb oare raṭiunea mea ce crede;

Ea stӑ ȋn pat de cȃteva zile,

Stӑ aṣa ṣi zace ȋn neṣtire...

Mama

Ce frumos e-acest cuvȃnt!
Uneori uitӑm cӑ-i sfȃnt,
Uneori uitӑm a-i spune
Cӑ ea omul cel mai bun e.

Ce frumos e cȃnd zȃmbeṣte,
Lumea-ntreagӑ se opreṣte
S-o priveascӑ doar pe ea...
De-ar sta-n clipa asta viaṭa!

Ce trist e cȃnd lӑcrimeazӑ
Lumea-ntreagӑ parcӑ-ofteazӑ,
Lumea-ntreagӑ ȋl blesteamӑ
Pe cel ce rӑneṣte-o mamӑ!

Doamne, cȃte-a pӑtimit!
Viaṭa cum ṣi-a irosit
Sӑ ne-o dea nouӑ pe toatӑ
Ṣi noi ce-i dӑm ca rӑsplatӑ?

Nu i-am ȋmpletit vreodatӑ
Ȋn pӑr luna fermecatӑ,
Nu i-am alinat durerea,
Nu i-am ascultat tӑcerea.

Flori destule nu i-am dat,
Dragostea nu i-am cȃntat,
Viaṭa nu i-am luminat,
Doar am luat tot ce ne-a dat...

...

Iartӑ-mi tu, mӑicuṭa mea
Cӑci eu nu mӑ pot ierta!

(Sursa foto: www.sheknows.com)

Pentru EI

Cȃnd totu-i trist ṣi plumburiu

Ṣi-umblu-n neant ca un mort viu,

Cȃnd nimic nu mai are sens

Ṣi viaṭa-apasă tot mai des,

Cȃnd sentimentele se vȃnd,

Doar pe EI ȋi mai port ȋn gȃnd.

Cȃnd neagra mantie mă ȋnfăṣoară,

Cȃnd toate visele ȋncep să doară,

Cȃnd cleṣtii dragostei fiinṭa-mi frȃng,

Cȃnd zac transparentă ṣi plȃng,

Cȃnd trăiesc doar ca să mor,

Doar la EI mă gȃndesc cu dor.

Cȃnd viaṭa mea e un amurg

Ṣi nici lacrimile nu-mi mai curg,

Cȃnd totul meu e-acum nimic,

Cȃnd ṣtiu că mult e doar un pic,

Atunci, mereu, ȋi am pe EI,

Prieteni, ȋngeri, spune-le cum vrei!

Miss

-What are you doing HERE, Miss?
-I am studying.
-What gentleman are you trying to impress?
-None. But since you're asking,
Nonetheless,
I do want to impress
None and them all,
Most and even more,
Myself and the world,
Everyone and no less,
For i'm going to be a poetess!
-Oh, please, Miss,
There is no such thing,
A woman can only be a mistress
And think about nothing,
So tell me, please,
Shall i bring you which dress?
-I only want one dress,
The dress of a poetess!

Timpului nostru...

I.

Azi m-am hotărȃt,

Azi iau timpul de guler,

Ȋi schimb costumul urȃt,

Ṣi-i schimb statutul de auster.

O să am nevoie de ajutor,

Cineva să-l prindă de-o mȃnă,

Cineva de-un picior,

Ṣi-o să iasă treabă bună.

Acum să-l ṭinem bine

Ṣi măsurile să-i luăm,

Să faceṭi toṭi ca mine,

Tot ce-avem mai bun să dăm.

Nu-i lucru oarecare

S-oprim timpul ȋn loc,

Să facem strai de sărbătoare,

Să ȋi poarte noroc.

Cinci metri fericire,

Trei metri dans nebun,

Vreo patru-cinci iubire,

Ṣi e de-ajuns, vă spun.

Culorile sunt calde,

Ȋn ton de vis văratic,

Acum să coasem, haide,

Vreau un model excentric.

E timpul nostru, 'cesta,

S-arate cȃt mai bine!

Mai mult cu noi de-ar sta...

Dar n-o să-l putem ṭine!

Să-l facem să zȃmbească,

Să-l facem să conteze...

Acum o să trebuiască

Costumul să-l probeze.

II.

Noi am ȋmbătrȃnit,

Dar timpu'-am ȋmbrăcat,

O clipă n-am risipit,

O clipă n-am ratat!

Costumul timpului nostru

Acum e demodat,

Tineri, e rȃndul vostru

Să ne luaṭi locul de-altădat'...!