Ce plouӑ a linişte!
Poate cӑ-i cerul mohorât
Şi
totul tare gri afarӑ,
Dar ochii mei s-au sӑturat de-atâta culoare,
Peste tot ne vând doar “viu şi colorat”,
“Activ şi neînfricat”,
Dar mai lӑsați-mӑ sӑ stau şi-n pat
Şi
sӑ
nu-mi pese de nimic!
Ce plouӑ a linişte!
Poate cӑ pentru mulți afarӑ e urât,
Dar ochii mei s-au sӑturat de-atâta soare,
De tot ce l-au fӑcut sӑ reprezinte,
De tot ce-ncearcӑ sӑ ne programeze-n minte…
Ia mai lӑsați-mӑ sӑ stau şi-n lumea mea
Şi
sӑ
nu-mi pese de nimic!
Ce plouӑ a linişte!
Se-aude muzicӑ-n surdinӑ
Şi
gândul
mi-e plecat într-o
rochie cu crinolinӑ,
Cu domni morali şi cu principii
Şi
cu serate sociale!
De-atunci, ploaia aceeaşi a rӑmas,
Noi oare de ce ne-om fi schimbat?...Pӑcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu