Scara

Versiunea 1:

Era varӑ

Ṣi gӑsisem o scarӑ.

Era ȋnaltӑ,

Sub ea un fel de baltӑ

Foarte adȃncӑ.

Cineva dintr-o speluncӑ

Mi-a spus cӑ nu am nicio ṣansӑ;

Nu puteam sӑ-mi dau seama

Dacӑ era bӑrbat sau femeie.

Ȋncerca sӑ-mi insufle teama

Cӑci nu putea vedea o scȃnteie.

Dar eu o simțeam

Ṣi-aveam de gȃnd s-o urmez,

S-o eliberez

Ṣi sӑ demonstrez

Ce era de demonstrat.

Inițial am ȋncercat

Sӑ ȋncep prin urcat

Treaptӑ cu treaptӑ.

Dar era o luptӑ nedreaptӑ:

Nu puteam urca cu tocuri,

Mi se vedea fundul pe alocuri

Ṣi cei care priveau

Ṣuṣoteau ṣi rȃdeau.

Ȋn plus

Cineva de sus

Miṣca scara

Ȋncercȃnd sӑ mӑ dӑrȃme

Pȃnӑ cȃnd a reuṣit

Ṣi ȋn baltӑ m-am pierdut.

Nu-mi amintesc prea multe de acolo,

Am crezut cӑ ajunsesem dincolo,

M-am luptat sӑ respir,

M-am zbӑtut ore-n ṣir

Ṣi apoi am ȋnțeles.

Era bine sӑ fiu cȃt mai jos,

Era bine sӑ mӑ transform,

Sӑ mӑ umplu de un gol enorm,

Sӑ devin un peṣte pe uscat.

Dupӑ ani am scӑpat,

Dupӑ ce am meditat.

Era din nou varӑ,

Mӑ aflam sub aceeaṣi scarӑ,

Ei ȋṣi aminteau de mine.

Eu uitasem de ei.

Acum conta doar scara

Ṣi contam ṣi eu.

Eram persoana din speluncӑ,

Eram o ieruncӑ,

Eram ṣi gӑinӑ

Ṣi cocoṣ.

Am ȋnceput iar sӑ urc,

Tot treaptӑ cu treaptӑ,

Lupta era tot nedreaptӑ.

M-am dezbrӑcat de tot

Ȋn semn de boicot

(Contra boicotului lor)

Ṣi am tot urcat

Pȃnӑ iar m-au dӑrȃmat.

Apa deja mӑ cunoṣtea,

Mӑ primise ȋn ea

Ṣi chiar mӑ ajuta

Sӑ mӑ transform de tot.

Ȋmi crescuse un bot

Ascuțit,

Ȋmplinit,

Seducӑtor,

Manipulator.

Ṣi solzi.

Cȃțiva solzi

(Blonzi,

Ca sӑ inducӑ-n eroare).

Am asteptat sӑ fie iarnӑ,

M-am dus iar la scarӑ.

Am ȋnceput sӑ urc

Ṣi tot alunecam.

Venise primӑvara,

Mӑ aflam ȋn acelaṣi dans,

Cinci trepte-urcate-n suspans

Ṣi trei cӑzute-napoi.

Unii rȃdeau,

Alții mӑ iubeau,

Unii mӑ ignorau,

Alții doar comentau.

Unii mӑ-mpiedicau,

Dar au venit ṣi ajutoare

Ce, sincer, nu ṣtiau

Ce-ar trebui sӑ facӑ,

Ci doar ȋi atacau

Pe cei ce m-au atacau,

Ce doar ȋi criticau

Pe cei ce mӑ criticau.

Venise din nou vara,

Mӑ plictisise scara,

Dar cumva mӑ condamna

Sӑ nu pot renunța

Ṣi am stat pȃnӑ toamna.

Ṣi-atunci, prin vȃnt ṣi ploi,

Prin friguri ṣi noroi,

M-am ambiționat,

Mai mult ca niciodat’

Ṣi scara am urcat.

Ṣi-apoi am ajuns sus.

Ṣi-n loc de bucurie,

Doar am descoperit

Cӑ nu e de ajuns.

Ȋmi era dor de apӑ,

Era bine ṣi-aici,

Nu mai eram nici fatӑ,

Nici mare-ntre birlici.

Era bine ṣi rӑu,

Nu era nimic nou.

Pierdusem ṣi scȃnteia,

Nici nu gӑsisem cheia

Uṣii dintre noi…

“Suntem toți oameni goi,

Cu simțuri ṣi nevoi

Ṣi, sincer, nu conteazӑ

Cӑ avem diferit

Un cromozom stupid!

Unii pot urca scara,

Dar nu pot sӑ ȋnoate,

Sӑ nu vӑ dea pe spate!”

Versiunea 2:

Era varӑ

Ṣi am dat foc la scarӑ.

(sursa foto: google)