Fobie

Mӑ pun ȋn pat ṣi-aṣ vrea sӑ dorm,

Au stins lumina, mi-e prea fricӑ sӑ (mai) adorm,

Mӑ uit ȋn ȋntuneric ṣi vӑd umbre albe ce privesc,

Sper cӑ dorm deja, cӑci vreau sӑ mӑ trezesc!

Simt ȋntunericul cum corpul mi-l frȃnge,

Tot mai mult mӑ cuprinde, mintea o stӑpȃneṣte ṣi-o ȋnfrȃnge,

Vreau sӑ m-ascund, dar plapuma nu m-ajutӑ, nu-mi ajunge

Ṣi tremur, sunt un copil neajutorat ce ȋn surdinӑ plȃnge.

Sӑ tac! Sӑ nu m-audӑ!

Spiritele nopții; de lacrimi reci patul se udӑ,

Mi-e fricӑ, dar nu pot sӑ țip, spaima mӑ face mutӑ,

Nu miṣc, durerea e paralizantӑ, subliminalӑ ṣi acutӑ.

Ṭin ochii strȃns ȋnchiṣi, vreau ca totul sӑ-nceteze;

Ṣtiu cӑ dacӑ-i deschid, inima o sӑ-mi explodeze,

Aud ṣoaptele lor, le simt prezența aproape,

Sunt demonii-ntunericului ṣi vor sӑ mӑ ȋngroape.

Nu pot sӑ fac nimic, ȋn ȋntuneric e totul diferit,

Parcӑ ȋntreaga lume se schimbӑ la asfințit,

Patul coṣciug devine, camera e ȋn iad,

Se apropie dimineața, dar deja ȋn somnul veṣnic cad...