Versiunea 1:
Era varӑ
Ṣi gӑsisem o scarӑ.
Era ȋnaltӑ,
Sub ea un fel de baltӑ
Foarte adȃncӑ.
Cineva dintr-o speluncӑ
Mi-a spus cӑ nu am nicio ṣansӑ;
Nu puteam sӑ-mi dau seama
Dacӑ era bӑrbat sau femeie.
Ȋncerca sӑ-mi insufle teama
Cӑci nu putea vedea o scȃnteie.
Dar eu o simțeam
Ṣi-aveam de gȃnd s-o urmez,
S-o eliberez
Ṣi sӑ demonstrez
Ce era de demonstrat.
Inițial am ȋncercat
Sӑ ȋncep prin urcat
Treaptӑ cu treaptӑ.
Dar era o luptӑ nedreaptӑ:
Nu puteam urca cu tocuri,
Mi se vedea fundul pe alocuri
Ṣi cei care priveau
Ṣuṣoteau ṣi rȃdeau.
Ȋn plus
Cineva de sus
Miṣca scara
Ȋncercȃnd sӑ mӑ dӑrȃme
Pȃnӑ cȃnd a reuṣit
Ṣi ȋn baltӑ m-am pierdut.
Nu-mi amintesc prea multe de acolo,
Am crezut cӑ ajunsesem dincolo,
M-am luptat sӑ respir,
M-am zbӑtut ore-n ṣir
Ṣi apoi am ȋnțeles.
Era bine sӑ fiu cȃt mai jos,
Era bine sӑ mӑ transform,
Sӑ mӑ umplu de un gol enorm,
Sӑ devin un peṣte pe uscat.
Dupӑ ani am scӑpat,
Dupӑ ce am meditat.
Era din nou varӑ,
Mӑ aflam sub aceeaṣi scarӑ,
Ei ȋṣi aminteau de mine.
Eu uitasem de ei.
Acum conta doar scara
Ṣi contam ṣi eu.
Eram persoana din speluncӑ,
Eram o ieruncӑ,
Eram ṣi gӑinӑ
Ṣi cocoṣ.
Am ȋnceput iar sӑ urc,
Tot treaptӑ cu treaptӑ,
Lupta era tot nedreaptӑ.
M-am dezbrӑcat de tot
Ȋn semn de boicot
(Contra boicotului lor)
Ṣi am tot urcat
Pȃnӑ iar m-au dӑrȃmat.
Apa deja mӑ cunoṣtea,
Mӑ primise ȋn ea
Ṣi chiar mӑ ajuta
Sӑ mӑ transform de tot.
Ȋmi crescuse un bot
Ascuțit,
Ȋmplinit,
Seducӑtor,
Manipulator.
Ṣi solzi.
Cȃțiva solzi
(Blonzi,
Ca sӑ inducӑ-n eroare).
Am asteptat sӑ fie iarnӑ,
M-am dus iar la scarӑ.
Am ȋnceput sӑ urc
Ṣi tot alunecam.
Venise primӑvara,
Mӑ aflam ȋn acelaṣi dans,
Cinci trepte-urcate-n suspans
Ṣi trei cӑzute-napoi.
Unii rȃdeau,
Alții mӑ iubeau,
Unii mӑ ignorau,
Alții doar comentau.
Unii mӑ-mpiedicau,
Dar au venit ṣi ajutoare
Ce, sincer, nu ṣtiau
Ce-ar trebui sӑ facӑ,
Ci doar ȋi atacau
Pe cei ce m-au atacau,
Ce doar ȋi criticau
Pe cei ce mӑ criticau.
Venise din nou vara,
Mӑ plictisise scara,
Dar cumva mӑ condamna
Sӑ nu pot renunța
Ṣi am stat pȃnӑ toamna.
Ṣi-atunci, prin vȃnt ṣi ploi,
Prin friguri ṣi noroi,
M-am ambiționat,
Mai mult ca niciodat’
Ṣi scara am urcat.
Ṣi-apoi am ajuns sus.
Ṣi-n loc de bucurie,
Doar am descoperit
Cӑ nu e de ajuns.
Ȋmi era dor de apӑ,
Era bine ṣi-aici,
Nu mai eram nici fatӑ,
Nici mare-ntre birlici.
Era bine ṣi rӑu,
Nu era nimic nou.
Pierdusem ṣi scȃnteia,
Nici nu gӑsisem cheia
Uṣii
dintre noi…
“Suntem
toți oameni goi,
Cu
simțuri ṣi nevoi
Ṣi,
sincer, nu conteazӑ
Cӑ
avem diferit
Un
cromozom stupid!
Unii
pot urca scara,
Dar
nu pot sӑ ȋnoate,
Sӑ
nu vӑ dea pe spate!”
Versiunea 2:
Era
varӑ
Ṣi
am dat foc la scarӑ.
(sursa foto: google)
