Esenṭe

Mӑ aṣez iar pe treptele astea ȋmbȃcsite de amintiri. Le ṣterg puṭin ca sӑ nu mӑ murdӑresc ṣi stau. Ȋmi aprind o ṭigarӑ. Fumez. Ṣi aṣtept sӑ vinӑ vreuna din puṭinele mele prietene. Observ privirile ȋndreptate spre mine. Unele sunt de-o secundӑ. Altele parcӑ dureazӑ cȃt sӑ mӑ topeascӑ.

- Uite-o ṣi p-asta...Cȃt de ciudatӑ e! Ṣi-am auzit cӑ e ṣi cam retardatӑ...

Uite-l ṣi pe el. E tipul cel mai popular din liceu. Aratӑ bine, are bani, e foarte extrovert, amuzant...Toatӑ lumea ȋl place. Toatӑ lumea vrea sӑ vorbeascӑ cu el. Toatӑ lumea ȋl admirӑ. E fix opusul meu...

- Salut! Ce faci?

"Pfff...scorpia scorpiilor. Ȋi place mereu sӑ ṣicaneze lumea. Se uitӑ cu ochii ӑia semi-ȋnchiṣi la mine, ȋn semn de superioritate. Ṣi rȃnjetul ӑla malefic... Nu ṣtiu ce-o vrea de la mine. I-aṣ spune sӑ disparӑ din faṭa mea. Dar ṣtiu cӑ nu ar face-o..." - Salut...

- Wow! Deci e adevӑrat ce se spune!

"Ei, na! Ce ṭi-o mai fi copt ṭie mintea? Pfff...de obicei nu gȃndesc ȋn felul ӑsta, dar fiinṭa asta chiar mӑ enerveazӑ. De obicei rezist cu stoicism prezenṭei oamenilor pe care nu-i suport, dar de data asta chiar nu pot. E la fel de enervantӑ ca personajul ӑla din 'The Green Mile'..nu mai ṣtiu cum ȋl chema, dar oricum era un nenorocit care-ṣi bӑtea joc de bieṭii deṭinuṭi. Se credea mare om ṣi de fapt nu era decȃt un rahat. Ṣi s-a culcat pȃnӑ la urmӑ dupӑ cum ṣi-a aṣternut...Ȋn fine. Totuṣi, ce-oi vrea tu de la mine, creaturӑ?" - Ce?

- Cӑ gȃndeṣti cam ȋncet...Dar, nah, ȋntr-adevӑr ṣi mie mi-era greu cȃnd eram aṣa ca tine...pe la vreo 2 ani, mai exact, mi se pӑrea ceva extraordinar sӑ imit sunetele pe care le fӑceau cei din jurul meu. Probabil nu ȋnṭelegi la ce mӑ refer. La chestia aia numitӑ "comunicare". Trebuie mai ȋntȃi sӑ gӑseṣti ȋn creier anumite noṭiuni care sӑ se potriveascӑ cu ce zic ceilalṭi, apoi sӑ le exprimi. Da... Ȋmi pare rӑu cӑ am tot fӑcut miṣto de tine, e ȋntr-adevӑr foarte greu sӑ procesezi o informaṭie ṣi sӑ rӑspunzi repede la ea...Cred cӑ tu cu maimuṭele te ȋnṭelegi bine, nu?

"Mӑ rog...de fapt, ca sӑ poṭi procesa o informaṭie, trebuie mai ȋntȃi sӑ o conṣtientizezi. Ȋn primii 7 ani din viaṭӑ, 'conṣtiinṭa' ȋncepe sӑ se dezvolte ca un proces de imitare. Abia dupӑ aceea, mai mult sau mai puṭin, ȋncepem sӑ conṣtientizӑm cu adevӑrat ce se ȋntȃmplӑ ȋn jurul nostru. Sӑ ne conṣtientizӑm ego-ul. Sӑ rӑspundem apelȃnd la propriile noastre concepții ṣi valori. Mai existӑ ṣi un anumit sistem percepție-conṣtiințӑ. Ȋn fine...Ce-ți mai place sӑ vorbeṣti fӑrӑ sӑ ai habar, aṣa-i? Dacӑ ar mai trӑi Jung ṣi Freud cred cӑ ar prefera sӑ lase viermii sӑ-i devoreze de vii decȃt sӑ te audӑ pe tine vorbind. Dar ce rost are? De ce mi-aṣ bate capul cu tine?" - Da...

- Tina, ia vino-ncoa! Ia uite la asta...Bӑi, chiar e retardatӑ, jur! Eu fac miṣto de ea ṣi ea se uitӑ la mine cu niṣte ochiṣori nedumeriți de curcӑ bleagӑ abia ieṣitӑ din ou..

" 'Se spune cӑ toate animalele sunt oarbe o vreme dupӑ ce se nasc'...De fapt, mӑ uit la tine ṣi mӑ gȃndesc cӑ mi-e foarte milӑ de ce vӑd. Dupӑ cum ne priveṣti pe toṭi ṣi te comporṭi cu noi probabil cӑ ai crescut ȋn umbra cuiva, simṭindu-te inferioarӑ ṣi acum ai dat-o-n extrema cealaltӑ. Aṣa se ȋntȃmplӑ, dupӑ ce scapi de complexul de inferioritate, ȋn destul de multe cazuri dai ȋn cel de superioritate. Dupӑ cum vorbeṣti de tare e clar cӑ simți nevoia sӑ fii ȋn centrul atenției, cӑ vrei sӑ ieṣi ȋn evidențӑ. Prin ceea ce vorbeṣti e clar cӑ eṣti doar un tichet rӑzuibil. Cine te vede, vine repede sӑ te cumpere ȋn speranța cӑ va cȃṣtiga ceva. Dar dupӑ ce te-a rӑzuit, descoperӑ mesajul: 'Mai ȋncearcӑ o datӑ.' Oi fi eu anti-socialӑ, dar decȃt cu prieteni ca tine, mai bine aṣa!" - Haha!!!

- LOL, fatӑ! Asta chiar rȃde... Cred cӑ n-a ȋnṭeles nimic. Bӑi, cum naiba o fi ajuns la liceu? Da' de fapt, ṣtiu. E ca prietenele ei, maimuṭele. Cred cӑ-i pune mӑ-sa acasӑ lecṭiile de ṣcoalӑ ȋnregistrate ṣi ea bagӑ la cap ṣi imitӑ apoi tot ce-a auzit acolo. Altfel nu-mi explic...

"Cred cӑ mӑ ridic ṣi plec. Ṭi-aṣ spune eu cȃteva acum, cum cӑ o sӑ regreți cȃndva tot ceea ce zici, cum cӑ o sӑ descoperi ce e aia karma negativӑ, cum cӑ ȋn Universul ӑsta orice rӑu se plӑteṣte, cum cӑ o sӑ ȋṭi parӑ rӑu la un moment dat cӑ ṭi-ai irosit viaṭa ȋncercȃnd sӑ le-o distrugi pe-a celorlalṭi doar fiindcӑ nu eṣti tu ȋn stare sӑ o repari pe-a ta... Ṭi-aṣ spune multe. Dar nu-i pasӑ nimӑnui de ce spune o retardatӑ."

M-am ridicat ṣi-am plecat.

- Eṣti specialӑ! La Ṣcoala Specialӑ ṭi-e locul!

Ṣi rȃd. Toṭi rȃd. Uite-l ṣi pe el. El ȋmi zȃmbeṣte. El chiar e de treabӑ. Nu-i de mirare cӑ toṭi ȋl plac...

- Ṣi pe tine te-a supӑrat urȃcioasa aia?

"Ce drӑguṭ. Ai vrea sӑ mӑ aperi? Sӑ-mi fii cavalerul pe cal alb? Prinṭul din poveste? Protagonistul din filme? Ce ciudat cӑ-mi vin toate astea ȋn minte. Sӑ ṣtii cӑ te observ mereu. Mӑ uit la tine pe coridor, de dupӑ stȃlpul ӑla de la etajul 1, de unde ṣtiu cӑ nu sunt observatӑ de nimeni. Uneori chiar am impresia cӑ-mi place de tine. Ṣtii tu...ȋn felul ӑla...Uite ce drӑguṭ zȃmbeṣti! Tu nu ai aceeaṣi reacṭie, aceleaṣi gesturi ṣi aceeaṣi privire ca ceilalṭi cȃnd aṣteaptӑ un rӑspuns ṣi eu ȋntȃrzii sӑ-l dau. Ce ciudat...Mereu am crezut cӑ eṣti genul ӑla de tip popular american. Cӑ arӑṭi bestial, dar cӑ nu ai nimic ȋn cap. Poate doar fiṭe. Dar nu...Tu zȃmbeṣti drӑguṭ, parcӑ m-ai ȋnṭelege. Ȋmi imaginez cum ar fi sӑ fim ȋmpreunӑ. Sӑ creṣtem ȋmpreunӑ, sӑ ne cӑsӑtorim, sӑ ȋntemeiem o familie, sӑ avem copii cu zȃmbetul tӑu ṣi ochii mei, cu felul tӑu de-a fi ṣi dorinṭa mea de a ṣti cȃt mai multe...Ṣi mӑ gȃndesc ce frumos ar creṣte ṣi ei ṣi ce nepoṭei frumoṣi am avea ṣi cum am ȋmbӑtrȃni gȃndindu-ne la ziua de azi, ziua ȋn care mi-ai vorbit prima oarӑ ṣi eu m-am ȋndrӑgostit de tine. Ṣi apoi unul din noi ar muri. Ṣi nu ar lua nimic cu el...Totul ar rӑmȃne ȋn urmӑ, totul s-ar dӑrȃma sau ar ȋnflori, lumea ṣi-ar continua cursul normal. Ca ṣi cȃnd noi nici n-am fi existat. Nimic nu s-ar opri ȋn loc nici pentru o secundӑ. Aṣa cӑ ce rost ar avea sӑ ȋncerc sӑ te cunosc? Oricum nimic nu are sens. Nu prea ṣtiu de ce trӑim, dar ṣtiu cӑ ȋmi ajunge propria mea viaṭӑ cӑreia ȋncerc sӑ-i dau de cap, nu am nevoie ṣi de a ta...Aṣa cӑ ȋṭi mulṭumesc cӑ am ȋmbӑtrȃnit ȋmpreuna, dar tot separat am plecat... Am vӑzut o viaṭӑ ȋntreagӑ ȋn chipul ӑla perfect. A fost momentul ȋn care l-am pictat pe Dorian Gray. Ṣi apoi am ars tabloul. La o secundӑ dupӑ ce l-am privit. Am deṭinut perfecṭiunea, astfel. Ṣi toatӑ existenṭa ei. O secundӑ..." - O secundӑ...

Ṣi am plecat.

Da. Sunt retardatӑ. Ȋntȃrzii sӑ cred...