Porți marea ṣi cerul ȋn ochii tӑi,
Au ajuns acolo pe necunoscute cӑi,
Vor sӑ se aprindӑ la asfințit,
Dar preludiul lor dureazӑ la-infinit.
Soarele ṣi luna ȋn ochii tӑi se-ntȃlnesc,
De-o viaṭӑ ȋntreagӑ, stau ṣi se privesc
Ar vrea sӑ se-atingӑ, dar nu reuṣesc,
Cӑci ziua ṣi noaptea li se ȋmpotrivesc.
Vӑd cȃmp plin cu flori ȋn privirea ta
Vӑd ploaia, vӑd vȃntul, vӑd fulgii de nea
Vӑd calm ṣi furtunӑ cum se ȋntregesc
Ṣi, viaṭa ṣi moartea, aṣa cum le doresc.
Vӑd pӑsӑri zburȃnd ṣi gingaṣe cӑprioare
Ȋn pӑdure, bȃnd apӑ din cristaline izvoare,
Sunt poveṣti ȋn culori ṣi basme cȃntate
Ȋn privirea ta, toate par a fi fermecate.
Vӑd dansul ṣi fuga ȋnaripaṭilor cai,
Ṣi escapadele ȋngerilor ȋn serile de mai;
Cȃnd privesc ȋn ochii tӑi, nimic nu mi se neagӑ,
Iar dacӑ-i am pe ei, am lumea ȋntreagӑ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu