245.

Bine ai venit în România, țara mea,
Ca la noi, la nimeni,
Şi asta nu-i de bine, cum s-ar vrea,
Suntem unici şi speciali,
Atâta răutate şi tâlhărie,
Nu vezi nici în filme.
Stăm toți sub o pătură de jeg,
Şi lupii dau târcoale,
Dacă-ți fac loc, vii să stai cu mine oare?
E frig şi bate vântul
Şi n-ar ieşi niciunul ca să vadă
Pe unde focul s-a pierdut...
Dar, iată, vine-o vară!
Pătura s-a făcut tot mai groasă
Si nu putem s-o dăm jos, ne sufocăm,
Dar suntem toți aici, deci ce contează?
Ies aburi, e şi ceață,
Afară-i cald, în suflete e gheață!
Au ajuns lupii, '-s la televizor,
Ce dacă e color, cu sunet HQ?
Când vedem în alb şi negru şi eu şi tu,
Iar urechile ni-s otrăvite?

Bine ai venit în România, țara...cuiva,
Îți spun eu clar că nu-i a mea şi nici a ta,
Pentru că dac-ar fi, s-ar duce banii pe spitale,
Ne-am creşte oamenii, nu i-am călca-n picioare,
Ne-ar fi milă şi-am avea grijă de animale,
Am merge înainte când am vrea, nu tot timpul înapoi
Şi din exemplele proaste am învăța,
Nu să le urmăm, ci să nu facem şi noi aşa.

Bine ai venit în România...pleacă mai bine
Şi încuie uşa-n urma ta!