Mirela era
o persoanӑ singuraticӑ. Ea nu avea niciun prieten, singura persoanӑ cu care avea contact era fostul iubit care o pӑrӑsise pentru cӑ se certau foarte des și nu mai aveau nimic în comun. În plus, Mirela i se pӑrea lui Adrian (fostul ei) mult prea atașatӑ, orice dumӑ cu overly attached girlfriend pӑrea sӑ fi fost ruptӑ din viața de zi cu zi a Mirelei. De când rӑmӑsese singurӑ, pe timpul zilei, își petrecea orele stalk-uind un cuplu pe care îl vedea în fiecare zi la metrou. Mirela ajunsese sӑ se simtӑ foarte apropiatӑ de cei doi. Nu știa cum îi cheamӑ, știa doar de “iubițenie” și “bezeluțӑ”, cӑci așa se alintau cei doi. Așadar, Iubițenie (el) și Bezeluțӑ (ea), erau singurii prieteni ai Mirelei. Şi ei nici mӑcar nu știau asta.
Într-una din zile, când era în stația de metrou, la aceeași orӑ ca în fiecare zi, Mirela observӑ cu o tristețe aproape primordialӑ cӑ prietenii ei se certau și erau foarte supӑrați, așa cӑ se hotӑrî cӑ e momentul sӑ intervinӑ și sӑ îi împace, cum ar fi fӑcut orice prietenӑ adevaratӑ. În plus de asta, își cumpӑrase deja rochie și pantofi pentru când ar fi mers la nunta celor doi, și doar nu dӑduse banii degeaba, nu?
Mirela -
Bunӑ!
Iubițenie
& Bezeluțӑ - Bunӑ...
Mirela -
Scuze cӑ vӑ deranjez,/ nu aș vrea sӑ vӑ stresez,/ dar v-am auzit certându-vӑ...
Iubițenie -
Hahaha, ai vorbit cumva în rime?
Mirela -
Da, e mai puțin plictisitor,/ având în vedere cӑ e mereu același decor,/ în fiecare zi aceleași acțiuni,/ în aceleași fracțiuni/ de timp./ Așa cӑ, în schimb,/ eu m-am gândit/ sӑ vorbesc neobișnuit.
Bezeluțӑ - Aha, bine. Şi ce vrei?
Mirela -
Hei, dar nu-mi vorbi așa, pe tonul acesta./ Doar sunt prietena ta!
Bezeluțӑ - Poftim??
Mirela -
Da, în fiecare zi,/ la aceeași orӑ ne-am nimerit a fi/ în același loc de-acum/ și trebuie sӑ vӑ spun/ c-am prins tare drag de voi/ și sunteți prietenii mei
noi.
Iubițenie -
E impresionant ce repede gӑsești rime, însӑ... ce? Cum adicӑ? Noi nu te-am observat niciodatӑ și...cum adicӑ suntem prieteni? Scuze, dar cred cӑ ar trebui sӑ te duci sӑ îți faci un consult...
(Mirela
scoate telefonul și le aratӑ ceva)
Mirela -
Uite, aici vӑ sӑrutați,/ vӑ țineați îmbrӑțișați/ și o pozӑ am fӑcut,/ în care și eu am apӑrut,/ și pe Facebook am postat-o. (pozӑ cu fața ei și în spate cei doi ținându-se în brațe și sӑrutându-se / descrierea pozei “Ce drag îmi e de ei, sunt cei mai buni prieteni ai mei #love
#friendship #heart”). Așadar, suntem prieteni,/ zi de zi, același drum,/ suntem
toți bucureșteni/ și, Bezeluțӑ, folosim același parfum!/ Nu aveți cum sӑ negați!/ Hai, nu mai fiți supӑrați,/ am venit sӑ vӑ-mpӑcați!
Bezeluțӑ - Femeia asta e nebunӑ și mӑ sperie!!! Pleacӑ acum sau chem poliția, ți-o jur! Doamne ferește!
Mirela (cu
lacrimi în ochi) - Şi când am cӑzut pe scӑri,/ când alții râdeau și-mi fӑceau ocӑri,/ voi atunci v-ați ridicat/ și locul pe scaun mi l-ați
cedat.../Nici asta nimic n-a însemnat?
Iubițenie -
Femeie, nu știu despre ce vorbești... Probabil ne-am ridicat pentru cӑ venise metroul sau ceva. Habar nu avem despre ce vorbești.
Serios, tu cum de nu ești internatӑ undeva? Nu e normal ce faci...
Mirela (în hohote de plâns deja) - Şi nici ziua când eșarfa ta,/ Bezeluțӑ, perfect se asorta/ cu pantofii mei?/ Toata lumea știe/ cӑ asta-i chestie de telepatie/ și nu se putea întâmpla,/ dacӑ nu eram prietena ta...
Bezeluțӑ - Nu îmi mai spune așa!!! Înceteazӑ, nebuno!!! Iubitule, hai sӑ mergem sӑ luӑm un taxi și nu mai cӑlcӑm niciodatӑ pe aici. Sun și la poliție! Fii atentӑ la mine cӑ sun!
Mirela
(ștergându-și mucii și privind în gol meditativ, în timp ce se uita la cei doi cum pleacӑ de-a dreptul panicați) - Ce-ți pasӑ ție, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu