Valentin
ajunge la birou, realizeazӑ cӑ e miercuri, ziua de salariu, aşa cӑ se hotӑrӑşte, conform planului, sӑ se ducӑ sӑ poarte o discuție cu şeful lui. Şeful tocmai încheia o discuție telefonicӑ “Sӑ nu cumva sӑ plecați, vӑ gӑsesc oriunde, oricum!!! Ajung dupӑ ora 8!”
Valentin:
Bunӑ ziua, şefu’! Aveți câteva clipe libere?
Greg
Bossman: Ja, ja, intren, te rog!
Valentin:
Uhm… pӑi, voiam sӑ vorbesc cu dumneavoastrӑ despre salariu, cӑ azi e ziua de salarii şi am gӑsit fluturaşul pe birou…
Greg
Bossman: Ja, Ja! Aşa este! Este ceva care te nemultumeşte? Problemen? Vrei o mӑrire?
Valentin: Şefu’…cum sӑ vӑ spun eu… Lucrez în companie de aproape 5 ani. Am fost foarte dedicat la început, fiind primul meu job, îmi închipuiam cӑ o sӑ cresc, asta ni se promitea pe toate pӑrțile. Cӑ avem şansa, trebuie doar sӑ demonstrӑm cӑ meritӑm. Am stat ca prostul şi am înghițit toate regulile venite “de sus”, m-am prefӑcut de fiecare datӑ mulțumit şi cӑ mӑ simt într-adevӑr special când eram pus sӑ train-uiesc oameni noi “pentru cӑ ai demonstrat cӑ ai calitӑțile necesare şi cӑ eşti un om de valoare în cadrul companiei, întotdeauna serios şi pregӑtit şi profesionist” când de fapt fӑceam treaba altcuiva mai sus-pus ca mine cӑruia îi era prea lene şi nu avea chef sӑ ținӑ aceleaşi training-uri infecte. Oricum, felicitӑri pentru asta! Cum reuşiți voi, companiile mari sӑ ne creați falsa iluzie cӑ ne apreciați şi sӑ ne manipulați fӑcându-ne sӑ credem cӑ de fapt noi ne dorim ceea ce de fapt voi ne impuneți. În fine, revenind la ce voiam de fapt sӑ discut. Eu am venit astӑzi aici ca sӑ vӑ spun cӑ în ultimul an eu nu am mai muncit mai deloc. Adicӑ, am venit la muncӑ, am lucrat cel mult o orӑ, dupӑ care m-am ocupat de un proiect personal de creare a unei
ferme eoliene undeva în Marea Neagrӑ.
Greg
Bossman: Oh, ja, ja! Sunӑ interesant! Şi cum îți merge?
Valentin:
Merge foarte bine! Tocmai de aceea în curând o sӑ îmi dau demisia, cel mai probabil, ca sӑ mӑ pot ocupa de proiect, am déjà investitori. Practic, o sӑ devin bogat.
Greg Bossman:
Oooo, pӑi meritӑ sӑ ciocnim pentru asta! (Greg scoate douӑ pahare şi o sticlӑ de whiskey de calitate, pune câte un deget pentru fiecare, îi oferӑ unul lui Valentin şi apoi îl ridicӑ pe al sӑu în aer) Prost*, prietene!
Valentin: Prost…eşti tu! (a doua parte o spune doar pentru el, şeful nu îl aude) Apreciez gestul dumneavoastrӑ! Revenind…eu am venit azi aici pentru cӑ mӑ simt foarte nedrept fațӑ de dumneavoastrӑ şi de companie. În ultimul an am venit la muncӑ şi am stat sӑ lucrez altceva decât trebuia, am folosit calculatorul, automatul de cafea,
toaleta, v-am bӑut apa,
v-am mâncat fructele…şi eu am stat sӑ îmi bibilesc proiectul, m-am uitat la filme, am stat pe
Facebook şi pe Youtube… Şi mai mult decât atât, m-am simțit bine sӑ fac asta! Am simțit cӑ vӑ întorc favoarea. Voi mi-ați tras-o bine de tot 4 ani, eu v-am
tras-o 1 an… Dar astӑzi, eu am venit aici nu numai ca sӑ vӑ returnez salariul, dar şi pentru cӑ am calculat exact cât vin utilitӑțile, sӑ vӑ dau banii pentru spațiu, curent, apӑ şi mâncare. Aşa mi se pare cel mai corect. Şi, repet, în curând o sӑ îmi dau demisia, e cel mai demn lucru pe care îl pot face, deşi aş putea continua la nesfârşit ce fac de un an, oricum nu se uitӑ nimeni pe rapoartele mele, ştiu asta, pentru cӑ într-o vineri, am dat un tabel cu cele mai uzuale înjurӑturi pe țӑri, pentru fiecare continent. Şi nu a zis nici naiba nimic. Aşa cӑ, nici mӑcar nu o sӑ îmi dau demisia, de fapt, dacӑ mӑ gândesc mai bine, într-o zi pur şi simplu nu o sӑ mai vin la muncӑ. Ca sӑ ştiți. De când se va întâmpla aşa ceva, e clar cӑ nu mai vin niciodatӑ, pentru cӑ eu nu am lipsit nici mӑcar o datӑ în toți anii ӑştia.
Greg
Bossman: Valentin, şi dacӑ te trezeşti bolnav într-o zi? Şi anunți la HR, dar nu ajunge la mine informația şi eu consider cӑ de fapt e vorba despre ce mi-ai povestit acum? Şi te întorci la muncӑ, normal, când îți revii, şi eu vin şi te dau afarӑ?
Valentin:
Am venit de atâtea ori
bolnav, de am nenorocit tot biroul, numai aşa, de-al dracu’, au lipsit jumӑtate din oameni o sӑptӑmânӑ din cauza mea, iar eu am primit o mӑrire atunci cӑ, cicӑ, aş fi rӑmas pe baricade. V-am boicotat de multe ori, şefu’, nu vӑ faceți probleme.
Greg
Bossman: Valentin, eu cred cӑ noi ne-am fi putut înțelege de minune, dacӑ am fi comunicat mai bine. Îmi place felul tӑu de a fi. Cum înjunghii pe la spate, cu atâta lipsӑ de tact… Îmi aminteşti de mine când eram mai tânӑr. O corporație îți îngrӑdeşte malițiozitatea aia amuzantӑ… nu îi mai sapi pe ceilalți doar ca sӑ îi sapi, sӑ te distrezi şi tu un pic, cӑlcatul peste cadavre nu mai e ce-a fost. Acum o fac dupӑ nişte reguli. Acum o fac ca la carte. Mereu la fel. Mereu cu tact.
Mereu cu zâmbetul pe buze şi privind în ochi. Era mai amuzant sӑ privesc din umbrӑ şi sӑ ştiu doar eu cӑ eu am fost. Când deții o corporație, ştii exact ce consecințe va avea totul, ştii care îți e poziția şi care e poziția angajaților. Mai cӑ ajungi sӑ îți şi fie milӑ de ei. De ӑştia care sunt aşa mici şi proşti şi la început de drum şi visӑtori şi se supun. Rar gӑseşti unul ca tine. Pӑcat cӑ o sӑ te pierdem, bӑiete, ai fost o piesӑ de valoare în cadrul acestei companii şi nici nu am ştiut-o.
Valentin:
Oh, şefule, îngurgitezi fecale pânӑ la capӑt, asta ca sӑ mӑ exprim la fel de formal şi cordial ca şi tine. Da, ideea e cӑ….uite! Ia banii ӑştia de aici! Şi sӑ ştii cӑ da, sunt unii care se angajeazӑ undeva cu speranța cӑ vor creşte într-adevӑr şi vor face ceva semnificativ, care o sӑ schimbe lumea în bine cumva, dar mai sunt şi din ӑştia care nu vor decât sӑ se distreze, cӑ li se cuvine, şi stau pe net toatӑ ziua şi se plâng pe la colțuri dupӑ cӑ ce naşpa e la muncӑ şi ce tirani le sunt şefii când îi prind şi îi pun sӑ lucreze. Şi mai sunt şi ӑştia ca mine. Nu ştiu cum e mai bine. Mӑ întorc “la muncӑ” acum (îi face cu ochiul şi râd amândoi)
Greg
Bossman: Spor “la treabӑ”! (îi face şi el cu ochiul înapoi şi râd amândoi cu poftӑ) Mӑ bucur când oamenii au încredere în mine şi vin sӑ îmi povesteascӑ ce au pe suflet…ştii? Mӑ simt ca un adevӑrat lider, nu doar un şef.
Valentin:
Aha… da… aşa e. Şi eu parcӑ aş fi cu adevӑrat angajat când vin la şeful meu sӑ discutӑm. Aha ha…ha…ha. (se aude zgomot de mesaj pe messengerul de
la Facebook din telefonul lui Valentin) Oh, gata, trebuie sӑ plec. Am o grӑmadӑ de treabӑ ( şi aratӑ spre telefon râzând)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu