III

Mirela era o persoana singuratica. Ea nu avea niciun prieten, singura persoana cu care avea contact era fostul iubit care o parasise pentru ca se certau foarte des si nu mai aveau nimic in comun. In plus, Mirela i se parea lui Adrian (fostul ei), mult prea atasata, orice duma cu overly attached girlfriend parea sa fi fost rupta din viata de zi cu zi a Mirelei. De cand ramasese singura, pe timpul zilei, isi petrecea timpul stalk-uind un cuplu pe care il vedea in fiecare zi la metrou. Mirela ajunsese sa se simta foarte apropiata de cei doi. Nu stia cum ii cheama, stia doar de “iubitenie” si “bezeluta”, caci asa se alintau cei doi. Asadar, Iubitenie (el) si Bezeluta (ea), erau singurii prieteni ai Mirelei. Si ei nici macar nu stiau asta.

Intr-una din zile, cand era in statia de metrou, la aceeasi ora ca in fiecare zi, Mirela observa cu o tristete aproape primordiala ca prietenii ei se certau si erau foarte suparati, Asa ca se hotari ca e momentul sa intervina si sa ii impace, cum ar fi facut orice prietena adevarata. In plus de asta, isi cumparase deja rochie si pantofi pentru cand ar fi mers la nunta celor doi, si doar nu daduse banii degeaba, nu?

Mirela - Buna!

Iubitenie & Bezeluta - Buna...


Mirela - Scuze ca va deranjez,/ nu as vrea sa va stresez,/ dar v-am auzit certandu-va...

Iubitenie - Hahaha, ai vorbit cumva in rime?

Mirela - Da, e mai putin plictisitor,/ avand in vedere ca e mereu acelasi decor,/ in fiecare zi aceleasi actiuni,/ in aceleasi fractiuni/ de timp./ Asa ca, in schimb,/ eu m-am gandit/ sa vorbesc neobisnuit.

Bezeluta - Aha, bine. Si ce vrei?


Mirela - Hei, dar nu-mi vorbi asa, pe tonul acesta./ Doar sunt prietena ta!

Bezeluta - Poftim??

Mirela - Da, in fiecare zi,/ la aceeasi ora ne-am nimerit a fi/ in acelasi loc de-acum/ si trebuie sa va spun/ c-am prins tare drag de voi/ si sunteti prietenii mei noi.

Iubitenie - E impresionant ce repede gasesti rime, insa... ce? Cum adica? Noi nu te-am observat niciodata si...cum adica suntem prieteni? Scuze, dar cred ca ar trebui sa te duci sa iti faci un consult...

(Mirela scoate telefonul si le arata ceva)

Mirela - Uite, aici va sarutati,/ va tineati imbratisati/ si o poza am facut,/ in care si eu am aparut,/ si pe Facebook am postat-o. (poza cu fata ei si in spate cei doi tinandu-se in brate si sarutandu-se / descrierea pozei “Ce drag imi e de ei, sunt cei mai buni prieteni ai mei #love #friendship #heart”). Asadar, suntem prieteni,/ zi de zi, acelasi drum,/ suntem toti bucuresteni/ si, Bezeluta, folosim acelasi parfum!/ Nu aveti cum sa negati!/ Hai, nu mai fiti suparati,/ am venit sa va-mpacati!

Bezeluta - Femeia asta e nebuna si ma sperie!!! Pleaca acum sau chem politia, ti-o jur! Doamne fereste!


Mirela (cu lacrimi in ochi) - Si cand am cazut pe scari,/ cand altii radeau si-mi faceau ocari,/ voi atunci v-ati ridicat/ si locul pe scaun mi l-ati cedat.../Nici asta nimic n-a insemnat?

Iubitenie - Femeie, nu stiu despre ce vorbesti... Probabil ne-am ridicat pentru ca venise metroul sau ceva. Habar nu avem despre ce vorbesti. Serios, tu cum de nu esti internata undeva? Nu e normal ce faci...

Mirela (in hohote de plans deja) - Si nici ziua cand esarfa ta,/ Bezeluta, perfect se asorta/ cu pantofii mei?/ Toata lumea stie/ ca asta-i chestie de telepatie/ si nu se putea intampla,/ daca nu eram prietena ta...

Bezeluta - Nu imi mai spune asa!!! Inceteaza, nebuno!!! Iubitule, hai sa mergem sa luam un taxi si nu mai calcam niciodata pe aici. Sun si la politie! Fii atenta la mine ca sun!

Mirela (stergandu-si mucii si privind in gol meditativ, in timp ce se uita la cei doi cum pleaca de-a dreptul panicati) - Ce-ti pasa tie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?