Sӑ ṣtii cӑ te-am iubit.

M-ai rugat sӑ scriu o poezie pentru tine…

Mi-e foarte greu.

Am aruncat deja un caiet ȋntreg la gunoi,

Sub formӑ de hȃrtii mototolite.

Sӑ te descriu e ca ṣi cum aṣ rupe ce e mai bun din mine,

Ṣi nu vreau sӑ parӑ un cliṣeu,

Dar simt c-aṣ arunca cu noroi

Ȋn amintiri mult prea iubite.

Sӑ-mi dezvelesc sufletul,

Al cӑrui nucleu ai fost tu,

Sӑ ȋl prezint aṣa cu cuvinte,

Crede-mӑ, mi-e mult prea greu!

E exact ca o ceapӑ

Ṣi cu cȃt decojesc,

Cu atȃt plȃng mai mult;

Ṣi cu cȃt decojesc,

Cu-atȃt simt cӑ distrug.

Nu pot decȃt sӑ spun cȃt te-am iubit de mult,

Chiar dacӑ n-am dansat

Ṣi tu n-ai fost adult,

Chiar dacӑ te-am urȃt

Ȋn unele momente.

Chiar dacӑ n-a fost bine

Mereu cȃnd aṣ fi vrut,

Chiar dacӑ m-ai rӑnit

Ṣi m-ai dezamӑgit

De-atȃt de multe ori…

Totuṣi, ai fost mereu,

De cȃnd te-am cunoscut,

Acea persoanӑ dragӑ

La care mӑ gȃndeam

Orice mi se-ntȃmpla,

Acea persoanӑ dragӑ

Care mӑ sfӑtuia.

Cu tine am crescut

Ȋntr-un timp foarte scurt,

Tu m-ai fӑcut femeie,

Tu m-ai fӑcut zeițӑ,

Dar ṣi supusa ta.

Mi-ai fost boalӑ ṣi leac,

Ṣi nu sunt doar cuvinte

Care sӑ sune bine.

Mi-ai fost afrodisiac

Ṣi tot timpul cu tine

A fost cel mai intens;

Cu tine am trӑit!

Sӑ ṣtii cӑ te-am iubit

Ca orice fatӑ proastӑ

Care ȋṣi aṣteaptӑ

Prințul pe cal alb

Ṣi-‘ndatӑ i se-oferӑ

Cu tot ce-are mai bun.

Sӑ ṣtii cӑ te-am iubit

Ṣi te visam alӑturi,

Doi bӑtrȃnei frumoṣi,

Cu pielea ȋncrețitӑ,

Cu trupuri micṣorate,

Dar ochi foarte vioi

Ṣi plini, plini de iubire,

Mergȃnd ȋncet, de mȃnӑ,

Spre marea despӑrțire…