M-ai rugat sӑ scriu o poezie pentru tine…
Mi-e foarte greu.
Am aruncat deja un caiet ȋntreg la gunoi,
Sub formӑ de hȃrtii mototolite.
Sӑ te descriu e ca ṣi cum aṣ rupe ce e mai bun din mine,
Ṣi nu vreau sӑ parӑ un cliṣeu,
Dar simt c-aṣ arunca cu noroi
Ȋn amintiri mult prea iubite.
Sӑ-mi dezvelesc sufletul,
Al cӑrui nucleu ai fost tu,
Sӑ ȋl prezint aṣa cu cuvinte,
Crede-mӑ, mi-e mult prea greu!
E exact ca o ceapӑ
Ṣi cu cȃt decojesc,
Cu atȃt plȃng mai mult;
Ṣi cu cȃt decojesc,
Cu-atȃt simt cӑ distrug.
Nu pot decȃt sӑ spun cȃt te-am iubit de mult,
Chiar dacӑ n-am dansat
Ṣi tu n-ai fost adult,
Chiar dacӑ te-am urȃt
Ȋn unele momente.
Chiar dacӑ n-a fost bine
Mereu cȃnd aṣ fi vrut,
Chiar dacӑ m-ai rӑnit
Ṣi m-ai dezamӑgit
De-atȃt de multe ori…
Totuṣi, ai fost mereu,
De cȃnd te-am cunoscut,
Acea persoanӑ dragӑ
La care mӑ gȃndeam
Orice mi se-ntȃmpla,
Acea persoanӑ dragӑ
Care mӑ sfӑtuia.
Cu tine am crescut
Ȋntr-un timp foarte scurt,
Tu m-ai fӑcut femeie,
Tu m-ai fӑcut zeițӑ,
Dar ṣi supusa ta.
Mi-ai fost boalӑ ṣi leac,
Ṣi nu sunt doar cuvinte
Care sӑ sune bine.
Mi-ai fost afrodisiac
Ṣi tot timpul cu tine
A fost cel mai intens;
Cu tine am trӑit!
Sӑ ṣtii cӑ te-am iubit
Ca orice fatӑ proastӑ
Care ȋṣi aṣteaptӑ
Prințul pe cal alb
Ṣi-‘ndatӑ i se-oferӑ
Cu tot ce-are mai bun.
Sӑ ṣtii cӑ te-am iubit
Ṣi te visam alӑturi,
Doi bӑtrȃnei frumoṣi,
Cu pielea ȋncrețitӑ,
Cu trupuri micṣorate,
Dar ochi foarte vioi
Ṣi plini, plini de iubire,
Mergȃnd ȋncet, de mȃnӑ,
Spre marea despӑrțire…
