E tȃrziu. Timpul tot trece,
Nu ṣtie cum e sӑ fii distrus ṣi rece,
Se plimbӑ singurӑ, doar ea e-n lumea ei,
Copilӑ inocentӑ, aṣa departe-s negrele simṭiri ṣi idei!
Doar o copilӑ. Cu ochii minṭii parc-o vӑd,
Se plimbӑ-n rai, suflet curat, departe-i de prӑpӑd,
Iar ȋngerii-o vegheazӑ ṣi-o privesc rȃzȃnd,
Parc-o aud ṣi-acum ṣi mӑ trezesc plȃngȃnd.
E o copilӑ ṣi se bucurӑ de tot,
De flori, soare ṣi cer; eu nu mai pot...
Ea crede-n oameni, crede-n viaṭӑ, ȋn fericire,
Cӑci nu cunoaṣte rӑul ṣi nu vrea decȃt iubire.
Doar o copilӑ, aṣ vrea sӑ simt din nou ce simte ea,
Sӑ cumpӑr visele de peste tot, pe-atunci speranțӑ se vindea,
Nu urӑ, moarte, rӑutate. Ea simte, iartӑ ṣi iubeṣte,
Trӑieṣte clipa, la viitor nu se gȃndeṣte.
Ȋn oglindӑ mereu ȋi plӑcea sӑ se priveascӑ,
Imaginea ce o vedea, nu putea decȃt sӑ o iubeascӑ.
Ṣi-acum se mai priveṣte, ȋnsӑ cu ochi goi
Ṣi cu tristeṭe-n suflet, sunt eu cea care din oglindӑ o
priveṣte ȋnapoi.
